sertár (-re), s. n. – Cutie, parte a unei mobile care se trage afară. – Var. sărtar, săltar. Mr. sirtare. Ngr. συράτί (Cihac, II, 694; Densusianu, Rom., XXXIII, 286; Graur, BL, V, 77). Vezi definitia »

TIMÁR s.n. (mai ales la pl.) Lot de pământ conferit temporar în evul mediu, în Imperiul Otoman, oștenilor obligați a se întoarce sub arme la prima chemare. [Pl. -uri. / < fr. timares]. Vezi definitia »

PARCHETÁR, parchetari, s. m. Meseriaș specializat în montarea și curățirea parchetului (1). – Parchet + suf. -ar. Vezi definitia »

CAVITÁR, -Ă adj. Referitor la o cavitate, la o cavernă (2). [Cf. fr. cavitaire]. Vezi definitia »

PICURÁR, picurare, s. n. (Constr.) Lăcrimar la acoperiș. – Picura + suf. -ar. Vezi definitia »