VELASTRÁI s.n. (Mar.) Velă triunghiulară pe straiuri speciale întinse între arbori. [< velă + strai, după it. vela de straglio, sp. vela de estay]. Vezi definitia »

somnacai, somnacaia s. m. (țig.) aur. Vezi definitia »

TÍHAI interj. Exclamație care exprimă mirare, uimire. Vezi definitia »

pospái (-iuri), s. n. – 1. Praf (de făină). – 2. Aparență, lustru. – Mr. păspalu, megl. păspal’. Gr. și ngr. παστάλη (Miklosich, Etym. Wb., 233; Vasmer, Gr., 112; Scriban), cf. sb., cr. paspalj, paspalja. Der. din sb. posypati „a stropi” (Cihac, II, 213; Tiktin), din sb. (Candrea) sau din bg. paspali (Conev 87) pare mai îndoielnică. – Der. pospăi, vb. (a acoperi superficial, a presăra; a străluci la suprafață, a se preface), în care ar putea să fi intervenit sl. posypati, posypają „a presăra”; pospăială, s. f. (lustru). Vezi definitia »

fértai-fértai adv. (înv.) necontenit; încoace și încolo, de colo până colo, în toate părțile. Vezi definitia »