MANDATÁR, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) căruia i s-a dat o împuternicire, un mandat (1); împuternicit. [< fr. mandataire, cf. lat. mandatarius, germ. Mandatar]. Vezi definitia »

AEROPORTUÁR, -Ă adj. referitor la aeroport. (< fr. aéroportuaire) Vezi definitia »

DUPLICITÁR, -Ă, duplicitari, -e, adj. Fățarnic, ipocrit. – Din duplicitate. Vezi definitia »

OVIPÁR, -Ă, ovipari, -e, adj. (Despre animale) Care se înmulțește, se reproduce prin ouă. ♦ (Substantivat; mai ales la pl.) Animal care se înmulțește prin ouă. – Din fr. ovipare. Vezi definitia »

STAR², staruri, s. n. 1. Vedetă de cinematograf. 2. P. gener. Personalitate marcantă mai ales în cinema, muzică, sport. – Din engl., fr. star. Vezi definitia »