PERIFERÍE, periferii, s. f. (Adesea fig.) Ținut, regiune, cartier, zonă, punct situate la margine în raport cu centrul sau cu un punct de referință. ◊ Loc. adj. De periferie = a) provincial; b) de calitate sau importanță redusă; c) care aparține sau este specific mahalalei. ♦ (Rar) Curbă închisă care limitează o figură geometrică sau o suprafață; circumferință. – Din lat. peripheria, germ. Peripherie, fr. périphérie. Vezi definitia »

ANGIOPLEGÍE s. f. paralizie vasculară. (< angio- + -plegie) Vezi definitia »

NEUROLOGÍE s. f. ramură a medicinei care studiază structura, fiziologia și patologia sistemului nervos. (< fr. neurologie) Vezi definitia »

APETÍȚIE s.f. (Latinism ; rar) Înclinare (către ceva), apetit. [Gen. -iei. / < lat. appetitio]. Vezi definitia »

NANOMELÍE s. f. Anomalie congenitală constând din proporțiile anormal de mici ale unuia sau ale mai multor membre. – Din fr. nanomélie. Vezi definitia »