MÓNTĂ s.f. 1. Împreunare a unui armăsar cu o iapă; (p. ext.) împreunare la animale. 2. Herghelie de armăsari pentru reproducere. [< fr. monte]. Vezi definitia »

DECÉNȚĂ s.f. Bună-cuviință; pudoare. [Cf. fr. décence, lat. decentia]. Vezi definitia »

bástă (băști), s. f. – 1. (Înv.) Bastion. 2. Subteran, pivniță. – 3. Închisoare. – Var. bașcă, bașt(i)e. Pol. baszta „bastion”, din it. bastia, cf. germ. Bastei (Cihac; DAR); apare și în mag. baszta (Gáldi, Dict., 105). Sensurile 2 și 3 există numai la forma bașcă. Este cuvînt înv., astăzi înlocuit de bastion (‹ fr. bastion), care aparține aceleași familii. Vezi definitia »

MOTOCICLÉTĂ, motociclete, s. f. Vehicul cu două roți în linie sau cu trei roți în triunghi isoscel, montate pe un cadru, cu motor cu ardere internă, construit pentru una sau două persoane. – Din fr. motocyclette. Vezi definitia »

nesocoteálă s.f. (înv.) nesocotință. Vezi definitia »