nevoitór, nevoitoáre, adj. (înv.) 1. stăruitor, zelos. 2. harnic, muncitor. Vezi definitia »

ȚIFLITÓR, -OÁRE, țiflitori, -oare, adj. (Pop.; despre sunete, voce etc.) Ascuțit, șuierător. ♦ (Despre vietăți) Care scoate sunete ascuțite. – Din țivli + suf. -(i)tor. Vezi definitia »

GIROSTABILIZATÓR s. n. dispozitiv giroscopic care asigură stabilizarea unor agregate tehnice. (după engl. gyrostabilizer) Vezi definitia »

INFERIÓR, -OÁRĂ adj. 1. Care este așezat mai jos; de jos. ♦ (despre o parte a unui curs de apă; p. ext., despre o regiune) Situat în apropiere de punctul de vărsare; depărtat de izvor. 2. Mai mic din punct de vedere numeric. 3. De calitate (mai) proastă; mai puțin bun; mai puțin frumos; mai mic decât alții. 4. Care are un grad, o funcție, un rang mai mic decât altul. // s.m. Subaltern, subordonat. [Pron. -ri-or. / < lat. inferior, cf. fr. inférieur]. Vezi definitia »

INVERTÓR s.n. Mutator care transformă curentul electric continuu în curent electric alternativ. [< engl. inverter] Vezi definitia »