JOB, joburi, s. n. (Englezism) Slujbă, serviciu. ♦ Afacere cu caracter privat sau oficial. [Pr.: giob] – Din engl. job. Vezi definitia »

PROB, -Ă adj. cinstit, integru, onest, loial. (< fr. probe, lat. probus) Vezi definitia »

ECOFÓB, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de ecofobie. (< fr. écophobe) Vezi definitia »

ROB, ROÁBĂ, robi, roabe s. m. și f. 1. (În evul mediu, în țările române) Om aflat în dependență totală față de stăpânul feudal, fără ca acesta să aibă dreptul de a-l omorî. ♦ Om care muncește din greu. ♦ Persoană luată în captivitate (și folosită la munci grele); captiv. ♦ (Pop.) Deținut, întemnițat. ♦ Fig. Persoană foarte supusă, foarte devotată cuiva. ♦ (În limbajul bisericesc) Persoană credincioasă; creștin. 2. Om aflat în relații social-politice de subjugare, de aservire. 3. Fig. Persoană subjugată de o pasiune, de o preocupare copleșitoare, de o obligație. – Din sl. robŭ. Vezi definitia »

AGORAFÓB, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de agorafobie. [< fr. agoraphobe]. Vezi definitia »