Definita cuvantului turnură
TURNÚRĂ s. f. I. 1. înfățișare, aspect (exterior) sub care se prezintă lucrurile, faptele. ◊ întorsătură. 2. fel în care sunt așezate cuvintele într-o frază. II. perniță sau bucată de stofă purtată odinioară de femei la spate sub rochie, mai jos de talie. (< fr. tournure)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu turnură
tololoáncă s.f. (reg.) clopot de tinichea atârnat la gâtul vitelor, al oilor. Vezi definitia »
CVÍNTĂ, cvinte, s. f. 1. (Muz.) Intervalul dintre cinci note consecutive. 2. (La scrimă) A cincea dintre cele opt poziții principale de apărare. 3. Formație de cinci cărți consecutive, de aceeași culoare, la jocul de cărți. 4. (În forma chintă) Acces prelungit de tuse violentă. [Var.: chíntă s. f.] – Din it. quinta, fr. quinte. Vezi definitia »
GALÉRĂ s. f. navă de comerț sau de război, lungă și cu puntea joasă, cu vele și rame mânuite de sclavi sau de condamnați la muncă silnică. (< fr. galère) Vezi definitia »
MANDÓRĂ s. f. elem. mandolă. Vezi definitia »
șenilă, șenile s. f. 1. (la încălțăminte) talpă foarte groasă. 2. (prin ext.) încălțăminte cu talpă foarte groasă. Vezi definitia »