Definita cuvantului tweed
TWEED [TUID] s. n. stofă fină de lână cu fibre lungi, grele, care dă, prin coloritul diferit al firelor, desen ecosez. (< engl. tweed)

Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu tweed
véșted (-dă), adj. – Ofilit, uscat. – Mr. veaștid. Lat. viscĭdus „acru, amar” (Cipariu, Principii, 395; Densusianu, Hlr., 39; Iordan, Dift., 119; REW 9271; cf. împotrivă Pușcariu 1877), cf. sard. biskidu „rînced”. Semantismul presupune o fază intermediară „trecut, stricat”. Der. din lat. *vescĭdus de la vescus „slăbit” (Candrea, Éléments, 13; Pușcariu 1877; Philippide, II, 661; Rosetti, I, 172) nu pare preferabilă. – Der. veșteji (var. înv. veștezi), vb. (a se ofili, a se usca). Vezi definitia »
AÉD s. m. (în Grecia antică) poet-cântăreț care își recita propriile-i versuri în acompaniament de liră. (< fr. aède, gr. aoidos) Vezi definitia »
BIPÉD, -Ă, bipezi, -de, adj. (Adesea substantivat) Care stă sau umblă în două picioare. – Din fr. bipède, lat. bipes, -edis. Vezi definitia »
NÉTED, -Ă, netezi, -de, adj. 1. Care are suprafața dreaptă, fără asperități; p. ext. lucios, alunecos. ♦ Mușchi neted sau musculatură, fibră (musculară) netedă = mușchi sau musculatură, fibră (musculară) care nu prezintă striații. ♦ (Despre piele; p. ext. despre părți ale corpului) Fără crețuri, fără zbârcituri, întins, catifelat, mătăsos. ♦ (Despre păr) Lins, întins. 2. (Despre suprafețe, locuri, terenuri) Care este drept, fără asperități, care este lipsit de denivelări, de accidente: întins, plan, șes. ♦ (Despre drumuri) Fără hopuri sau făgașuri; plat, drept, uniform; lin. ♦ Expr. (Adverbial) A-i veni (sau a-i fi) neted = a-i fi ușor, comod să facă ceva, a-i veni la îndemână. 3. Fig. Clar, precis, limpede, deslușit; p. ext. deschis, fățiș, direct. – Lat. nitidus, -a. Vezi definitia »
rînced (-dă), adj. – Stricat, alterat. Lat. rancĭdus (Pușcariu 1464; REW 7040), cf. sicil. ráncitu, calabr. gráncitu, logud. rankidu, fr., cat. rance sp., port. rancio. Cuvînt puțin folosit în Mold., Bucov., Basar. (ALR, II, 19). – Der. rîncezi, vb. (a deveni flămînd); rîncezeală, s. f. (gust rînced; Trans., slănină). Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z