CLAPÉTĂ s. f. 1. clapă de dimensiuni mici. 2. (bot.) parte articulată care închide anterele și care, prin deschidere la maturitate, eliberează polenul. (< fr. clapet) Vezi definitia »

povólnică, povólnice, s.f. (reg.) lotcă simplă cu care se transportă peștele prins cu năvodul. Vezi definitia »

MONTÚRĂ, monturi, s. f. Piesă sau parte a unui sistem tehnic în care se montează o altă piesă a acestuia. ♦ Spec. Mod de fixare a pietrelor prețioase într-o bijuterie; garnitură de metal care fixează o piatră prețioasă într-o bijuterie sau care adăpostește mecanismul unui ceasornic. – Din germ. Montur, fr. monture. Vezi definitia »

STÁNIȚĂ s.f. Subdiviziune a teritoriilor căzăcești din regiunea Donului și Kubanului; sat căzăcesc. [< rus. stanița]. Vezi definitia »

PLUVIOGRÁMĂ s.f. Diagramă obținută la pluviograf. [Pron. -vi-o-. / < fr. pluviogramme, cf. lat. pluvia – ploaie, gr. gramma – scriere]. Vezi definitia »