POLIRITMÍE, poliritmii, s. f. Combinație de linii melodice cu structuri ritmice diferite care evoluează simultan. – Din fr. polyrythmie. Vezi definitia »

MIRMECOLOGÍE s. f. Studiu al furnicilor. – Din fr. myrmécologie. Vezi definitia »

GLIPTOGRAFÍE s.f. Știință care se ocupă cu studiul pietrelor antice gravate. [Gen. -iei. / cf. fr. glyptographie < gr. glyptos – gravat, graphein – a descrie]. Vezi definitia »

BIOCHORÍE (‹ engl.) s. f. (BIOL.) Parte a biocenozei, cu durată de existență redusă, apărută ca urmare a unor condiții favorabile; în b. procesele care determină circulația materiei sînt intense. Sin. microcenoză. Vezi definitia »

VAGULÁȚIE s. f. (jur.) somație, în dreptul roman, făcută unui martor de către persoana care îl citează pentru mărturie. (< lat. vagulatio, fr. valutaion) Vezi definitia »