FIORÍN s.n. Monedă de argint în vechiul Imperiu austro-ungar; nume dat diferitelor monede cu circulație în unele țări; florin. [Pron. fio-. / < it. fiorino]. Vezi definitia »

CONCUBÍN, -Ă s.m. și f. Cel care trăiește în concubinaj. [< fr. concubin, cf. lat. concubinus – tovarăș de pat]. Vezi definitia »

URSÍN, -Ă, ursini, -e, adj. (Rar; despre oameni) Lat în spate. – Din fr. oursin. Vezi definitia »

ORFELÍN, -Ă, orfelini, -e s. m. și f., adj. (Rar) (Copil) orfan. – Din fr. orphelin. Vezi definitia »

GENUÍN, -Ă adj. (Liv.) Natural, veritabil, pur. [Pron. -nu-in. / < lat. genuinus]. Vezi definitia »