UMÁN, -Ă adj. 1. Caracteristic pentru om; privitor la om sau la omenire; omenesc. ♦ Geografie umană (sau antropologică) = antropogeografie. 2. (Adesea adv.) Omenos, bun, blând. [< lat. humanus, cf. fr. humain, it. umano]. Vezi definitia »

MOSCOVIÁN s.n. Etaj al carboniferului mediu din Europa răsăriteană. (Moscova (n.pr.) + suf. -ian) Vezi definitia »

REDÁN s.n. 1. Ieșitură în zidul unei fortificații. ♦ Serie de ieșinduri din loc în loc într-un zid ridicat pe un teren în pantă în vederea asigurării planeității. 2. Motiv decorativ sculptat în formă de dinți, caracteristic arhitecturii evului mediu. 3. Element de construcție așezat pe radierul unui disipator hidraulic de energie a apei în scopul măririi efectului de disipare a energiei. 4. Suprafața proeminentă inferioară, de contact cu apa, a cocei unei ambarcații sau a flotoarelor unui hidroavion. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. redan]. Vezi definitia »

ardeleán (ardeleánă), adj. – Transilvănean. De la Ardeal, celălalt nume al Transilvaniei, și acesta legat de mag. Erdély, tc. Erdel (Cihac, II, 476; DAR). – Der. ardelean, s. m.; ardelenesc, adj.; ardelenește, adv.; ardelenism, s. n. Vezi definitia »

HIDROACUSTICIÁN, -Ă s. m. f. specialist în hidroacustică. (< hidroacustică + -ian) Vezi definitia »