SECRÉȚIE, secreții, s. f. (Fiziol.) 1. Produs lichid sau solid rezultat din activitatea celulelor glandulare. ◊ Glandă cu secreție internă = glandă care varsă materia secretată în circuitul sangvin. Glandă cu secreție externă = glandă care elimină materia secretată prin pori sau prin alte orificii externe. 2. Proces de formare și de eliminare a produșilor de secreție (1). [Var.: secrețiúne s. f.] – Din fr. sécrétion, lat. secretio, -onis. Vezi definitia »

ANGOFRAZIE s. f. defect de vorbire constând în intercalarea unor sunete repetate în fraze. (< fr. angophrasie) Vezi definitia »

DIHOTOMÍE, dihotomii, s. f. 1. (Log.) Diviziune în două părți a unui concept, fără ca acesta să-și piardă înțelesul inițial. 2. Mod de ramificație a talului și a tulpinilor unor plante în două părți egale, care se împart la rândul lor în două părți egale etc. [Var.: dicotomíe s. f.] – Din fr. dichotomie. Vezi definitia »

salomíe, salomíi, s.f. (reg.) 1. plantă erbacee, decorativă și medicinală, cu miros plăcut și puternic, cu flori galbene-aurii; filimică. 2. (în compus) salomii-galbene = margarete. Vezi definitia »

NOIÉMVRIE s. m. v. noiembrie. Vezi definitia »