ORTORADIOSCOPÍE s.f. Metodă radioscopică de obținere a contururilor unui obiect la dimensiunile sale reale. [Gen. -iei. / < fr. orthoradioscopie]. Vezi definitia »

ERÉCȚIE s. f. stare de umflare a anumitor țesuturi organice, provocată de un aflux de sânge, îndeosebi a corpilor cavernoși ai penisului. (< fr. érection, lat. erectio) Vezi definitia »

MUTÁȚIE, mutații, s. f. 1. Schimbare de domiciliu sau de sediu; îndeplinire a formelor legale în legătură cu mutarea dintr-o locuință sau dintr-o localitate în altă; viză de mutare. ♦ Înregistrare a unei schimbări intervenite în statutul personal sau de serviciu al unei persoane sau în situația militară a cuiva. 2. Prefacere, transformare, schimbare, modificare (radicală). ♦ Spec. (Biol.) Apariție bruscă a unui caracter genetic nou, care reflectă o modificare ereditară corespunzătoare a materialului ereditar. ♦ Spec. (Fon.) Transformare sistematică a unei serii de sunete în altele. ◊ Mutație consonantică (sau a consoanelor) = transformare a unor consoane oclusive în limbile germanice. 3. (Jur.) Transmitere a unui bun dintr-o proprietate în alta. – Din fr. mutation, lat. mutatio. Vezi definitia »

AMFICARPÍE s. f. 1. caracteristică a unor plante de a forma două tipuri de flori și de fructe. 2. maturizare a fructelor, o parte în aer și alta în sol. (< fr. amphicarpie) Vezi definitia »

KALIEMÍE s. f. prezența potasiului în sânge; potasemie. (< fr. kaliémie) Vezi definitia »