AFINÁRE, afinări, s. f. Acțiunea de a afina; afinaj. 1. Proces de îndepărtare a impuritățiilor dintr-un metal sau dintr-un aliaj. ♦ Perioadă din procesul de eleborare a oțelului, în care se produce oxidarea elementelor însoțitoare și se îndepărtează oxizii rezultați. 2. Operație de purificare a zahărului brut, premergătoare decolorării și rafinării. 3. Eliminarea completă a gazelor produse în topitura de sticlă pentru a se realiza omogenizarea acesteia. – V. afina. Vezi definitia »

DESALINIZÁRE s.f. Acțiunea de a desaliniza și rezultatul ei. ♦ Îndepărtare a sărurilor din țițeiul deshidratat. [Var. desalinare s.f. / < desaliniza]. Vezi definitia »

DACTILOPTÉRE s. n. pl. specie de pești din ordinul acantopterigienilor, cu aripioarele pectorale ca niște aripi. (< fr. dactyloptères) Vezi definitia »

GUNOÍRE, gunoiri, s. f. Faptul de a (se) gunoi²; gunoit¹. – V. gunoi². Vezi definitia »

TRIPLÁRE s. f. acțiunea de a tripla. ◊ depășire a unui (auto)vehicul de către al doilea, atunci când primul este deja angajat în depășirea unui alt (auto)vehicul oprit sau în mers, dacă prin această manevră se trece peste axa ce desparte cele două sensuri de circulație ale drumului. (< tripla) Vezi definitia »