DESCONSIDERÁȚIE, desconsiderații, s. f. Desconsiderare. [Var.: desconsiderațiúne s. f.] – După fr. déconsidération. Vezi definitia »

slăbíe¹, slăbíi, s.f. (înv.) 1. (pop.) slăbiciune, debilitate fizică. 2. (reg.) anemie. 3. lipsit de tărie morală, de energie și de fermitate în acțiuni. 4. deprindere rea, cusur, defect, meteahnă, nărav, patimă, viciu. 5. (reg.) lipsă (de avere), nevoie, neavere, sărăcie. Vezi definitia »

OPTÁȚIE s.f. Figură retorică prin care se exprimă o dorință sub formă de exclamație. [Gen. -iei. / < fr. optation, lat. optatio]. Vezi definitia »

LUMBALGÍE s.f. v. lombalgie Vezi definitia »

NECROTOMÍE, necrotomii, s. f. Disecție făcută pe cadavre. – Din fr. nécrotomie. Vezi definitia »