TRÉSTIE, trestii, s. f. Numele a două plante erbacee din familia gramineelor, cu tulpina rigidă; a) plantă erbacee care crește până la 4 sau 5 m înălțime, cu tulpina având numeroase noduri, cu frunze verzi-albăstrui și cu flori verzi-gălbui, pătate cu violet, dispuse în spice, a cărei tulpină se întrebuințează la împletituri, îngrădituri etc. (Arundo donax); b) stuf. ◊ Trestie de câmp(uri) (sau mică, noduroasă) = plantă erbacee din familia gramineelor, cu tulpina înaltă și puternică, cu frunze lungi și înguste, cu inflorescența un panicul, cultivată în țările calde ca plantă industrială, pentru fabricarea zahărului (Saccharum officinale). ◊ Compus: trestie-de-mare sau trestie-spaniolă = plantă din familia palmierilor, cu tulpina foarte lungă, subțire și flexibilă, din care se fac bastoane și împletituri (Calamus rotang). – Din sl. trĩstĩ. Vezi definitia »

COLOGRAFÍE s. f. procedeu de tipărire în care prepararea clișeului se face pe o placă de sticlă. (<fr. collographie) Vezi definitia »

TELEMETRÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu măsurarea distanțelor cu ajutorul telemetrului. – Din fr. télémétrie. Vezi definitia »

PERSECÚȚIE s. f. persecutare. ♦ mania ~i = idee fixă a cuiva că este persecutat de toată lumea. (< fr. persécution, lat. persecutio) Vezi definitia »

DISCRAZÍE s. f. 1. tulburare în compoziția și reacțiile diferitelor umori ale organismului. ◊ tulburare în coagularea sângelui. 2. constituție (organică) dificilă; temperament dificil, rău. (< fr. dyscrasie) Vezi definitia »