IRÍTĂ s. f. inflamație a irisului (I, 2). (< fr. iritis) Vezi definitia »

ADRENALÍNĂ s. f. Hormon produs de glandele suprarenale sau fabricat pe cale sintetică, utilizat ca medicament datorită proprietăților vasoconstrictoare și stimulatoare ale mușchiului cardiac; epinefrină. – Din fr. adrénaline. Vezi definitia »

NOSEMÓZĂ s. f. boală contagioasă a aparatului digestiv al albinelor, provocată de nosema. (< fr. nosémose) Vezi definitia »

ETEROGENÉZĂ s.f. 1. (Biol.) Anomalie organică; eterogenie. 2. Teorie idealistă care consideră schimbările suferite de organisme ca fiind cu totul independente de mediul extern, cauzele acestor schimbări rămânând cu totul de neînțeles. [Var. heterogeneză s.f. / < fr. hétérogenèse, cf. gr. heteros – altul, genesis – naștere]. Vezi definitia »

baibă, s. f. sg. aur Vezi definitia »