DISFONÍE, disfonii, s. f. (Med.) Alterare a vocii datorită unor leziuni ale coardelor vocale, ale nervilor laringieni sau ale unor centri nervoși superiori. – Din fr. dysphonie. Vezi definitia »

IMUNOHEMATOLOGÍE s. f. ramură a hematologiei care studiază proprietățile antigenice ale elementelor figurate ale sângelui și nervilor și ale diferiților anticorpi care pot exista în serul sangvin. (< fr. immuno-hématologie) Vezi definitia »

hăitéie s.n. pl. (reg.) unelte, scule de plugărie. Vezi definitia »

TEMPERÁȚIE s.f. (Muz.) Stabilirea unei mărimi convenționale a intervalelor dintre sunete. [Gen. -iei. / < lat. temperatio – proporție]. Vezi definitia »

ABDÚCȚIE, abducții, s.f. Mișcare prin care se îndepărtează un membru sau un segment al acestuia de axul median al corpului. – Din fr. abduction. Vezi definitia »