EXPOZÍȚIE, expoziții, s. f. 1. Prezentare organizată, publică a unor obiecte selecționate, pentru a pune în lumină specificul unei activități, realizările unui artist etc. sau în scop instructiv. 2. Loc sau clădire special amenajate unde sunt expuse aceste obiecte. 3. Parte a unei opere literare, în special dramatice, situată la începutul acesteia, în care se schițează datele fundamentale ale acțiunii, personajele etc. [Var.: expozițiúne s. f.] – Din fr. exposition, lat. expositio, -onis. Vezi definitia »

ACTINOCARDIOGRAFÍE s. f. deteriorare a conturului și dimensiunilor inimii cu ajutorul razelor X, paralele. (< germ. Aktiokardiographie) Vezi definitia »

ECTROPODÍE s. f. lipsă congenitală a unui picior. (< fr. ectropodie) Vezi definitia »

EUTIMÍE s. f. component exterior vesel; dispoziție afectivă normală. (< fr. euthymie) Vezi definitia »

PERSECÚȚIE, persecuții, s. f. Urmărire nedreaptă și perseverentă a cuiva, cu intenția de a-i provoca un rău, un neajuns; prigoană; (cu sens atenuat) nedreptate repetată cu insistență; persecutare. ◊ Mania persecuției = stare patologică manifestată prin ideea fixă a cuiva că este persecutat de toată lumea. – Din fr. persécution. Vezi definitia »