CHIMION s.m. 1. Plantă umbeliferă bi- sau plurianuală, spontană sau cultivată, ale cărei semințe aromatice se întrebuințează în medicină, iar în bucătăria europeană drept condiment; pop. chimen, chimion-de-câmp, chimion sălbatic (Carum carvi). 2. Plantă umbeliferă anuală ale cărei semințe aromatice curbate (albe, maronii sau negre), mai mari și mai amare decât ale chimionului autohton, sunt folosite drept condiment în bucătăria orientală (mai ales chimion alb) și în cea occidentală, în special în amestecuri de condimente, pentru fabricarea lichiorului, precum și în farmacie; (comercial) chimion amar (Cuminum cyminum). Vezi definitia »

ECTROPIÓN s.n. Afecțiune manifestată prin întoarcerea pleoapelor în afară din cauza unei conjunctivite granuloase. [Pron. -pi-on. / < fr. ectropion, cf. gr. ektropion < ek – în afară, tropein – a întoarce]. Vezi definitia »

HARPÓN s. n. 1. instrument de fier asemănător unei lănci, legat cu un capăt de o frânghie lungă, folosit la vânarea balenelor. 2. dispozitiv de marinari pentru a prinde diferite obiecte. 3. rachetă navă-navă din dotarea marinei SUA. 4. ac gros sau trocar pentru biopuncții. (< fr. harpon) Vezi definitia »

CVADRILIÓN s. n. un milion de trilioane. (< engl. quadrillion) Vezi definitia »

ACTINÓN s. n. izotop al radonului, prin dezintegrarea actiniului. (< fr. actinon) Vezi definitia »