abácă s. f. partea superioară a capitelului unei coloane. (< fr. abaque, lat. abacus) Vezi definitia »

BULBUCĂTÚRĂ, bulbucături, s. f. Proeminență rotundă a unui lucru; protuberanță. – Din bulbuca + suf. -(ă)tură. Vezi definitia »

CAPÉLĂ s. f. 1. biserică mică, paraclis. ♦ altar lateral al unei biserici. ♦ încăpere într-o clădire, cu un altar, unde se poate oficia slujba religioasă. 2. formație vocală sau instrumentală a unei capele (1) sau curți princiare. ♦ grup de coriști. ♦ orchestră de proporții reduse; fanfară (militară). 3. grinda superioară a unui cadru de lemn care susține tavanul unei lucrări miniere. (< it. cappella, /2/germ. Kapelle) Vezi definitia »

HIDRÚRĂ s. f. 1. combinație a hidrogenului cu un alt element chimic. 2. compus binar al unui metal cu hidrogenul. (< fr. hydrure) Vezi definitia »

ELECTROLÍZĂ s. f. descompunere a unui electrolit cu ajutorul curentului electric. (< fr. électrolyse) Vezi definitia »