EXASPERÁNT, -Ă, exasperanți, -te, adj. Care exasperează; înnebunitor. [Pr.: eg-zas-] – Din fr. exaspérant. Vezi definitia »

FLOTÁNT, -Ă I. adj. care plutește; plutitor. ◊ (s. m. pl.) corpuri plutitoare transportate pe apele râurilor sau ale canalelor. II. s. m. f. persoană care se găsește în trecere printr-o localitate, nelocuind stabil acolo. (< fr. flottant) Vezi definitia »

DEZOXIDÁNT, -Ă adj., s. m. (substanță) care dezoxidează. (< fr. désoxydant) Vezi definitia »

PENITÉNT, -Ă s. m. f. cel care face penitență; pocăit. (< fr. pénitent, lat. paenitens) Vezi definitia »

CLINT, clinturi, s. n. (Rar) Clintire; mișcare. – Din clinti (derivat regresiv). Vezi definitia »