Definita cuvantului nobil
NÓBIL, -Ă, nobili, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care dă dovadă de generozitate, de cinste, de spirit de abnegație; capabil de sentimente înalte; generos, ales. Om nobil. ♦ Care face cinste, care onorează, care pune într-o lumină favorabilă pe cineva. O acțiune nobilă. 2. Distins, elegant, desăvârșit; grațios. 3. Care se distinge prin anumite caracteristici de superioritate. ◊ Metal nobil = metal prețios, v. prețios. Gaz nobil = nume dat fiecăruia dintre gazele inerte, incolore și inodore care se găsesc în atmosferă în mici cantități. II. S. m. și f., adj. (Persoană) care face parte din nobilime (1). – Din lat. nobilis, germ. nobel, it. nobile, fr. noble.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu nobil
INOPOZÁBIL, -Ă adj. (Despre o sentință, un act juridic etc.) Care nu este opozabil. [Cf. fr. inopposable]. Vezi definitia »
VODEVÍL s.n. Mică piesă de teatru de un comic facil, cu intrigă complicată, neverosimilă și o acțiune bogată, dar artificială, în al cărei text sunt intercalate cuplete satirice cântate. [Pl. -luri. / < fr. vaudeville, cf. (Théâtre du) Vaudeville]. Vezi definitia »
ANGLOFÍL, -Ă, anglofili, -e, adj., s. m. și f. Persoană care aprobă, admiră, iubește tot ce este englezesc sau vine de la englezi. – Din fr. anglophile. Vezi definitia »
REZÍL, rezile, s. n. (Înv.) Fileu. [Var.: rizíl s. n.] – Din fr. résille. Vezi definitia »
INSUPERÁBIL, -Ă adj. 1. invincibil. 2. de nedepășit. (< it. insuperabile, lat. insuperabilis) Vezi definitia »