papacioacă, papacioace s. f. (adol., vulg.) gură. Vezi definitia »

STÂRPITÚRĂ, stârpituri, s. f. 1. Ființă nedezvoltată, pipernicită, pocită; pocitură, stârpiciune; avorton. 2. (Pop.) Femeie stearpă; animal sterp. – Stârpi + suf. -tură. Vezi definitia »

APEXÍTĂ s. f. 1. osteită a vârfului stâncii temporalului. 2. inflamație a porțiunii apexiene a dintelui. (< fr. apexite) Vezi definitia »

ALEXÍNĂ s.f. (Biol.) Substanță proteică prezentă în plasma sanguină, care ia parte la reacțiile de imunitate; complement (3); anticorp. [< fr. alexine]. Vezi definitia »

PÚNGĂ, pungi, s. f. 1. Săculeț (cu băieri) de piele, mai rar de pânză, de material plastic etc., cu una sau mai multe despărțituri, în care se țin în mod curent banii și alte obiecte mici. ◊ Expr. A-i sufla vântul în pungă sau a da de fundul pungii = a nu (mai) avea bani. A-și dezlega (sau a-și desface) punga = a fi darnic. A fi gros la pungă = a fi foarte bogat. A(-și) strânge (sau a avea, a face) buzele (sau gura) pungă = a) a avea sau a produce o senzație de contractare a buzelor din cauza unui aliment astringent, acru etc.; b) a ține buzele strânse (în semn de nemulțumire, de amărăciune etc.). ♦ Conținutul unei pungi (1); p. ext. bani, avere. ♦ Săculeț cuprinzând 500 de galbeni, taleri sau lei vechi, cu care se făceau plățile în trecut; p. ext. suma de 500 de galbeni, taleri sau lei vechi. 2. Săculeț făcut din hârtie, din material plastic sau din alt material, servind ca ambalaj pentru diferite obiecte, mai ales alimente. ♦ Conținutul unui astfel de săculeț; 3. Umflătură a pielii de forma unui săculeț (situată mai ales sub pleoapa inferioară); ◊ Pungă de apă = denumire populară pentru ascită; pleurezie. 4. Săculeț triunghiular situat la piciorul albinei, în care aceasta strânge și transportă polenul. 5. Cavitate naturală în scoarță pământului, de forma unei pungi (1). 6. (Bot.; în compususl) Punga-babei = plantă erbacee cu flori galbene-aurii (Pulicaria dysenterica). – Et. nec. Vezi definitia »