panacotar, panacotari s. m. (intl.) hoț de buzunare. Vezi definitia »

EURIBÁR, -Ă adj. (Biol.; despre organisme) Care suportă variații mari ale condițiilor de mediu acvatic. [Pron. e-u-. / < fr. eurybare]. Vezi definitia »

CALMÁR, calmari, s. m. (La pl.) Gen de cefalopode comestibile, cu corpul alungit, cu înotătoarele triunghiulare și cu gura înconjurată de zece tentacule (Loligo); (și la sg.) animal din acest gen. – Din fr. calmar. Vezi definitia »

TUBÁR, -Ă adj. (Anat.) Referitor la trompele lui Eustache. [Cf. fr. tubaire]. Vezi definitia »

REALGÁR s.n. Sulfură naturală de arsen. [< fr. réalgar]. Vezi definitia »