TRÍSMUS, trismusuri, s. n. Contracție spastică involuntară a mușchilor mandibulei, care împiedică deschiderea gurii. – Din fr. trismus. Vezi definitia »

CAUS- Element prim de compunere savantă cu semnificația „arsură”, „arzător”. [Pron. ca-us-, var. caust-, causto-. / < fr. causto-, cf. gr. kausis, kaustikos]. Vezi definitia »

BROCKHAUS, Friedrich Arnold (1772-1823), publicist și lexicograf german. Fondatorul case de editură care-i poartă numele (1805). A editat „Konversationslexikon” (1808). Fii săi Friedrich și Heinrich au continuat opera tatălui. Vezi definitia »

BIOTÓNUS s. n. raportul dintre asimilație și dezasimilație în organism. (< lat., fr. biotonus) Vezi definitia »

ÚLCUS s. n. 1. ulcer (1). 2. rană, umflătură. (< lat., fr. ulcus) Vezi definitia »