PIÉDICĂ, piedici, s. f. 1. Factor care împiedică realizarea unui țel, care stă în calea unei acțiuni: stavilă, obstacol, impediment: dificultate, greutate. ◊ Loc. vb. A pune piedică (sau piedici) = a împiedica. ♦ Mijloc de a face pe cineva să cadă, împiedicându-l cu piciorul. ◊ Loc. vb. A(-i) pune (o) piedică = a pune cuiva piciorul înainte pentru a-l face să se împiedice și să cadă. ♦ (Rar) Greutate în vorbire. 2. (Concr.) Unealtă, dispozitiv, instrument folosit pentru blocarea sau încetinirea mișcării unui sistem tehnic, pentru blocarea unui organ mobil al acestuia, la sprijinirea sau la susținere etc. ♦ Frânghie sau lanț cu care se leagă picioarele de dinainte ale cailor, pentru a-i împiedica să fugă când sunt lăsați să pască. 3. (Bot.; în compusul) Piedica-vântului = plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunze alungite, cu flori liliachii și albăstrii (Lathyrus hirsutus). [Var.: piédecă s. f.] – Din lat. pedica. Vezi definitia »

colódă, colóde, s.f. (reg.) copac rupt de vânt și căzut la pământ; vivoră, corină, căzătură. Vezi definitia »

FLAGRÁNȚĂ s. f. caracterul a ceea ce este flagrant; fapt incontestabil. (< fr. flagrance) Vezi definitia »

MICROTERMOFÍLĂ adj., s. f. (plantă) care crește în zona cu climă temperată rece din regiunea boreală. (< fr. microthermophile) Vezi definitia »

CIFÓZĂ¹ s. f. încovoiere înapoi a coloanei vertebrale; cocoașă. (< fr. cyphose) Vezi definitia »