URGÉNȚĂ, urgențe, s. f. Însușirea, caracterul a ceea ce este urgent; situație care necesită o rezolvare urgentă; necesitate de a rezolva imediat o problemă. ◊ Loc. adv. De urgență = imediat, numaidecât, repede, fără întârziere. – Din fr. urgence. Vezi definitia »

CARIÓPSĂ s.f. Fruct uscat, indehiscent, cu pericarpul lipit de sămânță. [Pron. -ri-op-. / < fr. caryopse, cf. gr. karyon – nucă, opsis – aspect]. Vezi definitia »

VIZÉTĂ, vizete, s. f. Deschidere mică (circulară) făcută într-o ușă pentru a permite cuiva să vadă în exterior (sau în interior); vizieră (2); vizor. – Cf. vizor. Vezi definitia »

abúbă, abube, s.f. (pop.) bubă neagră (mai ales în gură). Vezi definitia »

SINTÁGMĂ s.f. Unitate sintactică stabilă, formată din mai multe cuvinte sau dintr-o locuțiune, constituind o parte a unei propoziții sau a unei fraze. [< fr. syntagme, cf. gr. syntagma]. Vezi definitia »