striveálă, strivéli, s.f. (înv.) 1. lovire puternică, deformare, sfărâmare, turtire, zdrobire, stâlcire, strivire. 2. deplasare dezordonată, înghesuire strânsă. Vezi definitia »

MONOCÓCĂ s. f. construcție (celulă sau fuzelaj, șasiu de automobil etc.) care formează un bloc. (< fr. monocoque) Vezi definitia »

negăiálă², s.f. (reg.) migăleală. Vezi definitia »

HRÁIȚĂ, hraițe, s. f. (Reg.) Casă, odaie, clădire mare. Vezi definitia »

INDEPENDÉNȚĂ s.f. 1. Stare în care se găsește un stat, un popor care se bucură de suveranitate națională; neatârnare. ♦ Stare de neatârnare economică și socială (a unei persoane sau a unei clase sociale). 2. Libertate sau înclinare de a face sau de a privi ceva în mod independent. 3. Proprietate a unui sistem axiomatic constând în aceea că nici una din axiomele sale nu este deductibilă din celelalte. [< fr. indépendance]. Vezi definitia »