MANÁDĂ s.f. Nume dat în Spania medievală unei trupe de oameni înarmați conduse de rege sau de om bogat. [< fr. manade, sp. manada]. Vezi definitia »

ștíră adj. f. – Stearpă. Gr. sau mgr. στεïρα (Philippide, II, 736; Diculescu, Elementele, 443; Rosetti, II, 123; Candrea), cf. alb. štiërrë, bg. štir, sb. štirka. Der. din lat. sterilis (Tiktin) pare mai puțin probabilă, înv., azi în Mold. Cf. Drăganu, Românii în veac. IX-XIV, 90 și Tamás, Arch. Eur. Centro-Orient., II, 269. Se consideră de obicei drept împrumut din alb., datorită rezultatului, anormal în rom. s › ș; dar este mai probabil un intermediar sl. sau o contaminare cu știr, cf. știri „a usca”. Vezi definitia »

PERIPSOÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a țesutului conjunctiv din jurul mușchiului psoas. [Pron. -pso-i-. / < fr. péripsoïte]. Vezi definitia »

PIROPLASMÓZĂ s.f. Boală infecțioasă la cal, la vite sau la oi, asemănătoare cu malaria, datorată unui parazit care distruge globulele roșii și provoacă febră mare. [< fr. piroplasmose]. Vezi definitia »

prostéță s.f. (înv.) 1. (cu sens colectiv) oameni de rând, prostime, gloată, norod, mulțime. 2. atitudine, purtare prostească. Vezi definitia »