CREPUSCULÁR, -Ă adj. 1. referitor la crepuscul. ◊ slab luminat, abia vizibil. ◊ (despre un curent poetic din literatura italiană de la începutul sec. XX) care manifesta predilecție pentru tonurile mijlocii, pentru vagul culorii, pentru o banalitate ostentativă și un prozaism voit al expresiei. 2. (despre animale) care este activ după apusul Soarelui. (< fr. crépusculaire) Vezi definitia »

SALVAMÁR s. n. serviciu specializat pentru salvarea celor care sunt în pericol de a se îneca în mare. (< salva + mar/e/) Vezi definitia »

cu trei roate la car expr. nebun, aiurit. Vezi definitia »

AXILÁR, -Ă, axilari, -e, adj. care se află la axilă. – Din fr. axillaire. Vezi definitia »

DINȚÁR, dințáre, s.n. 1. Unealtă cu care se înclină dinții ferăstrăului de o parte și de alta a pânzei. 2. Grătar în dreptul scocului morii, care oprește pătrunderea corpurilor aduse de apă. Vezi definitia »