ENTEROLOGÍE s. f. ramură a medicinei care studiază tractul intestinal. (< fr. entérologie) Vezi definitia »

-COLÍE² elem. col⁴(o)-. Vezi definitia »

EVAPOTRANSPIRÁȚIE s.f. Fenomenul de pierdere combinată a umidității solului prin evaporare directă și prin transpirația plantelor. ♦ Cantitatea de apă evaporată parțial prin transpirație de un organism vegetal. [< fr. évapotranspiration]. Vezi definitia »

INVOLÚȚIE s. f. 1. transformare regresivă a unui țesut, organ sau organism. 2. revenire a unui organ la starea normală, după o dezvoltare anormală în urma unei boli sau a unei stări organice excepționale. 3. (mat.) transformare biunivocă a unei mulțimi în ea însăși. 4. (fil.) trecerea de la eterogen la omogen, de la multiplu la unitate. 5. ondulație a unor straturi subțiri de sedimente sau roci detritice care apar sub influența acțiunii înghețului. (< fr. involution, lat. involutio) Vezi definitia »

AMINOACIDEMÍE s. f. prezența aminoacizilor în sânge. (< fr. aminoacidémie) Vezi definitia »