INCONTINÉNȚĂ s. f. eliminare involuntară de fecale, urină, lapte etc.; (p. ext.) neputință de înfrânare a unei dorințe sau acțiuni. ◊ (fig., fam.) logoree, limbuție. (< fr. incontinence, lat. incontinentia) Vezi definitia »

PAVÁNĂ, pavane, s. f. Dans vechi, de origine italiană sau spaniolă, cu ritm și cu mișcări lente și cu caracter ceremonios; melodie după care se execută acest dans. – Din fr. pavane. Vezi definitia »

CARÁCĂ s.f. Navă voluminoasă, cu catargul principal foarte înalt, folosită de portughezi pâna la sfârșitul sec. XVI. [< fr. caraque, cf. ar. karraka]. Vezi definitia »

PROVIDÉNȚĂ s. f. 1. (în concepțiile religioase) putere supremă a divinității în guvernarea lumii, puterea de a predetermina evenimentele spre binele oamenilor. ◊ atribut al divinității; (p. ext.) sprijin, îndurare. 2. (fig.) cel care contribuie prin ajutorul său la salvarea cuiva. (< fr. providence, lat. providentia) Vezi definitia »

MÂNZULÍȚĂ, mânzulițe, s. f. (Rar) Mânzișoară. – Din mânz + suf. -ul-iță. Vezi definitia »