AMEȚEÁLĂ, amețeli, s. f. Stare de semileșin, în care omul își pierde simțul echilibrului. – Din ameți + suf. -eală. Vezi definitia »

cricálă s.f. (reg.) un fel de tocană. Vezi definitia »

ZBEGUIÁLĂ, zbeguiéli, s. f. (Var.) Zbenguială. (zbegui + suf. -eală) Vezi definitia »

PURULÉNȚĂ, purulențe, s. f. Stare a ceea ce este purulent. – Din fr. purulence. Vezi definitia »

ECHIVALÉNȚĂ s.f. 1. Egalitate de valoare, de semnificație etc.; însușirea a tot ceea ce este echivalent. ♦ (Log.) Relație între două enunțuri care sunt sau adevărate, sau false împreună. 2. (Mat.) Relație simetrică, reflexivă și tranzitivă între elementele unei mulțimi. 3. (Med.) Simptom care substituie un altul obișnuit pentru o anumită boală. ♦ Denumire a manifestării patologice la epileptici, care înlocuiește crizele propriu-zise. [Cf. fr. équivalence, it. equivalenza]. Vezi definitia »