toígă, toígi, s.f. (reg.) cărucior, căruță (mică). Vezi definitia »

PIUNÉZĂ s.f. Cuișor cu o floare foarte mare la un cap, folosit pentru fixat desene, planșe etc. [Pron. piu-ne-, var. pioneză s.f. [< fr. punaise]. Vezi definitia »

TEÍNĂ s. f. alcaloid cristalizat, cu gust amărui, din ceai, folosit în medicină ca excitant al nervilor și al inimii, sau ca diuretic. (< fr. théine) Vezi definitia »

GUANÍNĂ, guaníne, s. f. Purină (C₅H₅N₅O) care codează informația genetică în lanțul de polinucleotide al acidului dezoxiribonucleic sau al acidului ribonucleic. Cf. adenină, citozină, timină și uracil. (terminolog. științif., din guano (unde se întâlnește cu precădere) + suf. -ină (cf. citozină); cf. engl., fr. guanine) [MW, TLF] Vezi definitia »

popínă, popíni, s.f. (reg.) 1. gorgan; movilă; platou. 2. ridicătură alungită de teren formată în lunca unui râu; grădiște. Vezi definitia »