MULTIPLICITÁTE s. f. 1. faptul de a fi multiplu; pluralitate. 2. (mat.) faptul că o soluție a unei ecuații este multiplă. ◊ număr care arată de câte ori o soluție satisface o anumită ecuație. (< fr. multiplicité, lat. multiplicitas) Vezi definitia »

COTITÁTE s. f. sumă la care se ridică partea fiecăruia dintr-un întreg; cotă. ♦ ~ disponibilă = parte din avere de care se poate dispune în viață sau prin testament, liberă de orice obligații legale de moștenire. (< fr. quotité) Vezi definitia »

EXTERIORITÁTE s. f. caracterul a ceea ce este exterior. (< fr. extériorité) Vezi definitia »

VETUSTÁTE s. f. (Livr.) Vechime, bătrânețe. ♦ Stare de deteriorare provocată de trecerea timpului. – Din fr. vétuste, lat. vetustas, -atis. Vezi definitia »

EXHAUSTIVITÁTE s.f. (Liv.) Caracter exhaustiv. [Cf. fr. exhaustivité]. Vezi definitia »