COMPLEMENTÁR, -Ă I. adj. care completează. ♦ unghi ~ = complement (1); culori ĕ = culori care prin suprapunere dau culoarea albă. II. s. f. (mat.) mulțime ale cărei elemente nu aparțin unei mulțimi date. (< fr. complémentaire) Vezi definitia »

COLOCATÁR s.m. și f. Persoană care locuiește în aceeași casă cu persoane străine de familia sa. [Cf. fr. colocataire]. Vezi definitia »

tutunár, tutunári, s.m. (reg.) 1. fumător. 2. strângător de bir de tutun. Vezi definitia »

PODVODÁR, podvodari, s. m. Persoană care organiza sau supraveghea o podvadă; persoană care îndeplinea o podvadă (cu căruța). – Podvadă + suf. -ar. Vezi definitia »

MĂSELÁR, măselari, s. m. (Reg.) 1. (Bot.) Măselariță. 2. Nume dat diferitelor părți ale unor obiecte sau unelte. – Din măsea + suf. -ar. Vezi definitia »