BARITÍNĂ (‹ fr.) s. f. (MINER.) Sulfat natural de bariu, de culoare alb-gălbuie, pînă la cenușie, cu luciu sidefos și aspect de agregate granulare sau sub formă stalactitică. Se formează prin procese foarte variate: hidrotermale, de precipitație și diageneză în mîluri de mare adîncă. Se utilizează în ind. chimică, a pielăriei și la săparea sondelor pentru îngreunarea noroiului de foraj; barită. Vezi definitia »

corpácă (-ắci), s. f. – Pește de Dunăre (Blicca björnka). – Var. corpancă. Origine necunoscută. Vezi definitia »

GARNIZOÁNĂ, garnizoane, s. f. 1. Unitate sau ansamblu de unități și de instituții militare stabilite într-o localitate sau (în timp de război) într-un loc întărit pentru a-l apăra; p. ext. localitate în care sunt stabilite aceste unități și instituții. 2. Conducere a unei garnizoane (1). – Din fr. garnison. Vezi definitia »

ASSINTICĂ, fază ~ v. Algonkian. Vezi definitia »

HORTICULTÚRĂ s.f. Știință care tratează despre cultivarea grădinilor. [< fr. horticulture, cf. lat. hortus – grădină, cultura – cultură]. Vezi definitia »