ZBURĂTÚRĂ, zburătúri, s. f. ~ 2. ~; zbor¹. 3. Partea din față a tunului. Vezi definitia »

MÓBILĂ s. f. 1. obiect care servește la amenajarea unei locuințe. ◊ (col.) mobilier. 2. (herald.) orice piesă în alcătuirea unei steme, a unui scut. (după it. mobile, fr. meuble, germ. Möbel) Vezi definitia »

SÁLICĂ adj. legea ~ = lege respectată în teritoriile ocupate de luptătorii franci din Galia, prin care femeile erau excluse de la succesiunea pământurilor și de la tronul Franței. (< fr. salique, lat. salicus) Vezi definitia »

STUPÍLĂ s. f. amorsă specială în trecut la tunuri pentru aprinderea pulberii de azvârlire a proiectilului. (după fr. étoupille) Vezi definitia »

CARANTÍNĂ s.f. 1. Punct sanitar pentru izolarea persoanelor, navelor sau mărfurilor care vin dintr-o regiune contaminată; menținerea în izolare a persoanelor bănuite că ar putea răspândi o boală molipsitoare; timp petrecut în această situație. ♦ (Vet.) Restricții aplicate în vederea combaterii bolilor contagioase ale animalelor. 2. (Fig.) Izolare. [Cf. tc. karantina, fr. quarantaine < quarante – patruzeci (de zile), interval cât dura carantina]. Vezi definitia »