vălúg (reg.) s. n. / s. m., pl. vălúge / vălúguri / vălúgi Vezi definitia »

TĂLHĂRĂȘÚG, tălhărășuguri, s. n. (Înv.) Tâlhărie. – Tâlhar + suf. -ășug. Vezi definitia »

CALORIFÚG, -Ă adj., s. n. (material, agent) rău conducător de căldură. (< fr. calorifuge) Vezi definitia »

pilúg², pilúge, s.n. (reg.) 1. pisălog (de la piua de postav). 2. unealtă casnică de pisat; pisălog, pisălău, pisător, nilog. 3. băț lung, rotund și gros pentru zdrobit boabele, semințele în piuă. 4. băț lung, rotund și gros cu crestături la un capăt, cu care se bate brânza în putinei. 5. picior, proteză de lemn a unui picior. 6. (fam.; în expr.) a tunde pilug = a tunde până la piele. Vezi definitia »

drug (-gi), s. m. – 1. Par, bîtă, bară. – 2. Loitre de car. – 3. Bîrnă în general. – 4. Știulete de porumb. – Var. (Mold.) druc. Sl. drǫgŭ, probabil prin intermediul v. sb. și sb. drug (Cihac, II, 102; Skok 68), cf. drîng, var. din rut. druk. – Der. drugă, s. f. (băț; fus; fir tors; știulete de porumb), cf. sb. druga, bg. deruga (› mr., megl. drugà, ngr. δροῦγα, alb. drugë); dîrg, s. m. (ciocan de lemn folosit de zidari); drughineață, s. f. (Mold., băț); drugălău, s. m. (Munt., știulete); drugăleață, s. f. (fus); drughineață, s. f. (Mold., băț, par); drăgare, s. f. (grinda principală); îndruga, vb. (a țese urzeala; a țese gros; a vorbi prea mult, a pălăvrăgi); îndrugătură, s. f. (cantitate de lînă toarsă). Vezi definitia »