FĂCÚT¹ s. n. 1. Acțiunea de a face și rezultatul ei; săvârșire, îndeplinire; pregătire, preparare; confecționare; fabricare. 2. (Pop.; în superstiții) Farmec, vrajă (făcută cuiva). 3. (Pop.) Destin, soartă. – V. face. Vezi definitia »

BÉZOUT [bezu], Étienne (1730-1783), matematician francez. A elaborat o teorie generală a ecuațiilor algebrice. Vezi definitia »

NECUNOSCÚT, -Ă, necunoscuți, -te, adj., subst. 1. Adj. Care nu este cunoscut, despre care nu se știe nimic; p. ext. tainic, ascuns. ♦ (Despre scriitori, artiști, creatori) Extrem de puțin cunoscut (și apreciat); obscur; anonim. 2. S. n. Ceea ce nu este (încă) cunoscut, ceea ce depășește cunoștințele omului. 3. S. f. (Mat.) Mărime a cărei valoare nu este cunoscută și care trebuie aflată pe baza datelor problemei sau ale exercițiului. – Ne- + cunoscut. Vezi definitia »

NEVĂZÚT², -Ă, nevăzuți, -te, adj. Care nu se vede sau nu se poate vedea, invizibil; p. ext. care nu se poate aprecia, constata, sesiza. ◊ Expr. A se face nevăzut = a pleca brusc, a dispărea. ♦ (Rar) Care nu este băgat în seamă, observat, luat în considerație. – Ne- + văzut. Vezi definitia »

nelăút, -ă, adj. (pop.) nespălat, murdar. Vezi definitia »