OSTEOCÍTĂ s.f. (Biol.) Celulă matură a oaselor. [Var. (și după alte surse) osteocit s.n. / < fr. ostéocyte, cf. gr. osteon – os, kytos – celulă]. Vezi definitia »

ștérgură¹, ștérguri, s.f. (reg.) 1. ștergar. 2. batistă. 3. năframă. Vezi definitia »

AUTOGRÉFĂ s. f. autoplastie. (< fr. autogreffe) Vezi definitia »

FARFURIOÁRĂ, farfurioare, s. f. Diminutiv al lui farfurie (1); farfuriuță. [Pr.: -ri-oa-] – Farfurie + suf. -ioară. Vezi definitia »

verígă (-gi), s. f. – 1. Inel. – 2. Cerc. – Mr. vărigă, megl. virigă. Sl. veriga (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 453; Conev 58), cf. bg., sb., slov., rus. veriga. – Der. verigar, s. m. (arbust, Rhamnus cathartica); verigaș, s. m. (înv., codoș, intrigant); verigașe, s. f. (înv., codoașă); verigășie, s. f. (codoșlîc); verigășos, adj. (de codoș); verigat, adj. (prins în verigi, strîns; se zice și despre oile cu cercuri albe pe picioare); verigel, s. m. (o plantă parazită, Orobanche caryophyllacea); verighetă, s. f. (inel de nuntă). Vezi definitia »