Definita cuvantului vertical
VERTICÁL, -Ă I. adj., s. f. (linie) perpendicular(ă) pe un plan orizontal în direcția unui fir ținut întins cu ajutorul unei greutăți atârnate la capăt. ♦ ă locului = direcție determinată de poziția firului cu plumb aflat în stare de echilibru într-un punct dat. II. s. n. semicerc mare al sferei cerești, care trece prin zenit și nadir. (< fr. vertical, lat. verticalis)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu vertical
COMPONENȚIÁL, -Ă adj. (lingv.) analiză ~ă = metodă de analiză semantică bazată pe descompunerea semnificațiilor. (< fr. componentiel) Vezi definitia »
TEHNOREDACȚIONÁL, -Ă, tehnoredacționali, -e, adj. Care ține de tehnoredactare, privitor la tehnoredactare. [Pr.: -ți-o-] – Tehno- + redacțional. Vezi definitia »
VIZUÁL, -Ă, vizuali, -e, adj. Care se referă la simțul văzului, care aparține vederii; de vedere. ◊ Tip vizual = persoană cu o deosebită acuitate a percepțiilor obținute prin văz. Memorie vizuală = memorie care reține cu precădere imaginile văzute. Rază (sau linie) vizuală = linie dreaptă imaginară care unește ochiul observatorului cu obiectul observat. Câmp vizual = porțiune de spațiu pe care o poate cuprinde cineva o dată cu privirea. [Pr.: -zu-al] – Din fr. visuel, lat. visualis. Vezi definitia »
ECHINOXIÁL, -Ă adj. Al echinocțiului, referitor la echinocțiu. ◊ Linie echinoxială = dreaptă de intersecție a planului ecuatorului cu planul elipticii. [Pron. -xi-al, var. echinocțial, -ă adj. / cf. fr. équinoxial]. Vezi definitia »
AFOCÁL adj. (despre sisteme optice) format din două (grupuri de) lentile astfel așezate încât focarul-imagine al uneia să coincidă cu focarul-obiect al celeilalte. (< fr. afocal) Vezi definitia »