DISCREȚIÚNE s. f. v. discreție. Vezi definitia »

DISPÚNE, dispún, vb. III. 1. Tranz. A hotărî, a decide; a ordona. 2. Intranz. A avea la dispoziție, a avea posibilitatea de a utiliza ceva sau pe cineva după propria dorință. 3. Intranz. A ieși învingător într-o competiție sportivă, într-un meci; a învinge. 4. Tranz. A așeza într-o anumită ordine; a aranja. 5. Refl. A căpăta o bună dispoziție, a deveni vesel; a se înveseli. – Din fr. disposer, lat. disponere (după pune). Vezi definitia »

CONSIMILITÚDINE, consimilitudini, s. f. (Rar) Asemănare totală, identitate. ♦ Egalitate. – Din fr. consimilitude. Vezi definitia »

SUFOZIÚNE s. f. v. sufuziune. Vezi definitia »

PETIȚIÚNE s.f. v. petiție. Vezi definitia »