IMPEDÁNȚĂ s. f. 1. mărime caracteristică unui circuit electric de curent alternativ, raportul dintre valorile efective ale tensiunii aplicate la borne și cele ale curentului care trece prin circuit. ♦ ~ acustică = mărime a unui sistem acustic, raportul dintre presiunea sonoră și fluxul acustic corespunzător. 2. mărime ce caracterizează însușirea unui sistem ca, în anumite situații, să împiedice desfășurarea normală a unui proces ce are loc într-un sistem. (< fr. impédance, germ. Impedanz) Vezi definitia »

CODÓȘCĂ, codoște s. f. (Peior.) Femeie care mijlocește practicarea prostituției. – Codoș + suf. -că. Vezi definitia »

áceră (ácere), s. f. – Vultur, acvilă. – Var. aciră < Lat. ăquῐla (Pușcariu 10; REW 582; DAR); cf. prov. aigla, fr. aigle, cat. áliga, sp. águila, port. aguia. Cuvîntul rom. este rar, astăzi practic a dispărut. Nu apare în texte vechi nici autentic populare; astfel încît poate fi creație artificială, datorată vreunui filolog latinist din sec. XIX (după cum crede DAR; însă filologul avea, în acest caz, un excepțional simț al limbii). Adevărul este că latiniștii din sec. XIX au inventat forma acvilă, s. f., care încă se mai folosește, în limbajul poetic și heraldic, și der. acvilin, adj. (vulturesc, ca ciocul acvilei, coroiat). Vezi definitia »

ARHIVÍSTICĂ s.f. Disciplină științifică care se ocupă cu studiul și organizarea sistematică a arhivelor. [Gen. -cii. / cf. germ. Archivistik, fr. archivistique, it. archivistica]. Vezi definitia »

AMPICILÍNĂ s. f. (Farm.) Antibiotic cu spectru larg. – Din engl. ampicillin. Vezi definitia »