MÁISTRU s. m. 1. muncitor cu calificare superioară într-o meserie etc. 2. instructor, îndrumător al instruirii practice a ucenicilor, elevilor sau muncitorilor tineri. (< germ. Meister) Vezi definitia »

ptru interj. – Servește la strunirea cailor. Creație expresivă. Vezi definitia »

tándru (-ră), adj. – Afectuos. Fr. tendre. – Der. tandrețe, s. f., din fr. tendresse. Vezi definitia »

CELOMÉTRU s. n. instrument compus dintr-o lunetă și un înclinometru, cu care se determină înălțimea norilor. (< fr. coelomètre) Vezi definitia »

DENSIMÉTRU s. n. areometru pentru măsurarea densității lichidelor. (< fr. densimètre) Vezi definitia »