CANTITÁTE s.f. 1. Categorie filozofică desemnând determinări ale obiectelor și proceselor care indică aspectul lor măsurabil din punctul de vedere al mărimii, numărului, volumului, duratei, gradului etc., a cărei schimbare între anumite limite nu produce transformări ale calității acestora, ci pregătește numai aceste transformări. V. calitate. 2. Proprietate care poate fi reprezentată printr-un număr obținut dintr-o măsurare sau dintr-o numărare; tot ceea ce poate fi numărat sau măsurat. ♦ câtime, număr, mărime. ♦ (Log.) Criteriu de clasificare a judecăților de predicație după sfera subiectului. 3. Durata rostirii unui sunet sau a unei silabe. [Cf. fr. quantité, it. quantità, lat. quantitas]. Vezi definitia »

REZISTIVITÁTE s. f. (fiz.) mărime caracteristică materialelor, rezistența electrică a unui cub din materialul respectiv având latura egală cu unitatea. (< fr. résistivité) Vezi definitia »

a zice vrute și nevrute expr. a flecări. Vezi definitia »

CONTRADICTORIALITÁTE s. f. Principiu fundamental al dreptului procesual, în temeiul căruia fiecare parte dintr-un proces este îndreptățită să i se comunice toate actele părții adverse și să discute în contradictoriu problemele care interesează soluționarea pricinii. [Pr.: -ri-a-] – Contradictoriu + suf. -alitate. Vezi definitia »

VALIDITÁTE s.f. 1. Situația celui valid. ♦ Calitatea unui act valid. 2. (Log.) Proprietate a unei expresii de a fi adevărată, corectă. ♦ (În logica simbolică) Proprietate a unor expresii logice de a fi adevărate prin alcătuirea lor în orice interpretare a variabilelor componente. [Cf. fr. validité]. Vezi definitia »