TĂINUÍRE, tăinuiri, s. f. Acțiunea de a tăinui și rezultatul ei; înțelegere ascunsă; sfat ținut în taină. ♦ Infracțiune care constă în primirea sau transferarea unui bun sau în înlesnirea valorificării acestuia, cunoscând faptul că bunul respectiv provine dintr-o acțiune sancționată de legea penală și urmărind obținerea unui folos material. – V. tăinui. Vezi definitia »

DEDÚCERE, deduceri, s. f. Faptul de a deduce. – V. deduce. Vezi definitia »

CERTIFICÁRE, certificări, s. f. Acțiunea de a certifica. – V. certifica. Vezi definitia »

FĂURÍRE s. f. Acțiunea de a făuri și rezultatul ei; creare, înfăptuire, construire. [Pr.: fă-u-] – V. făuri. Vezi definitia »

DESCOLĂCÍRE, descolăciri, s. f. Acțiunea de a se descolăci și rezultatul ei. – V. descolăci. Vezi definitia »